Ce oceane de iubire
Se revarsă ne-ncetat
Spre întreaga omenire
Din al vieţii Prinţ junghiat.
Cum să uiți așa iubire?
Cum să te oprești din cânt?
Al Lui Nume-i nemurire,
Cunoscut va fi oricând!
Muntele crucificării
Din belşug izvoare-a dat,
Curg prin porţile-ndurării
Sfinţi torenţi de har bogat.
Dragostea și îndurarea
Din înalt s-au revărsat,
Pacea sfântă și dreptatea
Lumea rea au sărutat.
Vreau să Te cinstesc cu viața
Și iubirea să Ți-o-nchin,
Să-Ți doresc Împărăția,
Ființa mea să-Ți fie imn!
Slava Tu-mi vei fi în totul,
Nu mai vreau lumesc să fiu,
Liber sunt, sfințit prin Duhul
Și-Ți port Numele ca fiu.
Adevărul Tău mi-e Cale,
Merg prin Duh și prin Cuvânt,
Harul Tău mi-ajunge-n toate,
Doamne, Te urmez crezând.
Tu reverși din plinătatea-Ți
Dragoste, puteri cerești,
Din belșug, fără măsură,
Ca de El să m-alipești!